Vindecarea

Povestea care urmeaza am primit-o (vazut-o) intr-o biserica din Bucuresti.

Tocmai ne-am intors de la cimitir… fusesem sa punem flori pe mormantul parintilor unui prieten.

Ne doream de mult sa intram in Biserica aceasta. De cate ori o vedeam in zare ne bucuram de maretia ei. Lucrarile de constrire a ei inca nu se finalizasera, dar ne doream sa o vedem si din interior. Fiind in ajun de an nou si fiind dupa Craciun speram sa fie deschisa. Asa ca ne-am spus, hai sa incercam usa… poate avem bucuria de-a o admira si din interior.

La intare, in curte, era un tanar care cersea. Statea pe o cutie, iar geaca de iarna si-o intinsese pe trotuar ca pe ea sa se odihneasca doi catei. M-a impresionat gestul lui. Cata grija avea de ei. I-am dat cateva bomboane si am urcat treptele bisericii. Cu speranta am intins mana spre clanta. Mi s-a parut ca usa este usor intredeschisa, ca atunci cand nu o inchizi bine. Mi s-a umplut sufletul de bucurie. Se poate intra!

Interiorul era superb, chiar daca inca nu erau peretii pictati. In dreapta era un brad mare, impodobit cu globuri si beteala colorata. In biserica erau doar doi oameni. Ne-am indreptat spre altar. Aici ne-am inchinat sufletele si am admirat icoanele. In partea dreapta a altarului, spre o mica biblioteca erau mai multe scaune si un fotoliu. Ceva ma atragea spre acel loc. Si in timp ce pasii mei se indreptau spre acele carti, povestea a inceput…

Erau doua povesti ce se suprapuneau…amandoua mi se daruiau. Fiind obosita, m-am asezat pe fotoliu, ca sa fiu mai atenta:

inger_vindecarea

"Ingerul" - de Victoria Nitescu

Pe un pat de spital un copil sufera. Este internat de cateva luni si medicii nu-i mai dadeau  sperante. Copilul respira greu si avea sufletul impovarat. Nu-i pasa de el, dar i se rupea inima de cate ori o auzea pe mama lui plangand. Singurele clipe de alinare erau acelea in care parintele preot care l-a botezat cand era mic si la care mergea cu bunica la impartasit de cel putin cinci ori pe an, venea la capul patului si-i spunea rugaciuni. Din cand in cand ii vorbea despre faptul ca de cate ori cineva cere ajutor cu credinta, D-zeu il aude si, din lumea Lui Celesta ii trimite ingeri care-l pot ajuta.

Copilul a inceput tot mai des sa ceara ajutorul Divin. Nu exista seara in care, cu lacrimi fierbinti sa nu ceara sprijinul in a se insanatosi.

Intr-o zi, intamplator, auzi o discutie intre asistente. „Numai o minune il poate salva pe micut”. Stia ca despre el se vorbeste.

In ziua urmatoare primi vizita prietenului sau, parintele preot. Atunci il intreba daca D-zeu poate face minuni. Raspunsul veni incarcat de exemple si iubire. In seara aceea a adormit  linistit. Si pentru prima data in viata sa, visa cum D-zeu ii trimite ajutor:

Se facea… ca  din inaltul palat ceresc coboara un inger mare, impunator. Il vazu cum flutura din aripi, in timp ce se rotea deasupra patului sau de suferinta. Si o pace desavarsita se asternu in mintea sa. Frica disparuse, iar durerile aproape ca nu le mai simtea… Si-ar fi dorit ca starea aceea de bine sa nu se mai sfarseasca. In gand implora ajutorul. Ingerul mai flutura usor din aripi, si-n timp ce se ridica spre inaltul cerului, lasa ca din aripa sa sa cada un fulg. Copilul  ii urmari cu privirea dansul prin aer, pana ce-i atinse pieptul.

„Prin el am sa ma vindec, Tatal Ceresc mi l-a trimis”,, rosti copilul in vis, si o stare de impacare nemaiintalnita ii cuprinse fiinta.

………………………………………………….

In biserica, slujba este pe sfarsite. Parinte preot, cu biblia deschisa intre palme priveste multimea din fata sa. E multumit. Incarcat de puterea slujbei pe care tocmai a terminat-o, sufletu-i canta.

Cineva a deschis brusc usa bisericii. S-a creat curent si fereastra din dreapta altarului, nefiind inchisa bine, se deschise lovind marginea zidului. Curentul format facu ca paginile cartii sa fluture in aer. Preotul ridica privirea spre fereastra larg deschisa. O raza de soare se juca pe pervaz si-un fulg, parca desprins dintr-o aripa, dansa prin aer. Nici nu si-a dat seama cand fulgul a atins filele Cartii sfinte. A inchis repede biblia, a multumtit adunarii si porni grabit spre altar.

Stia ca este asteptat cu nerabdare la spital.

Cu-n  zambet cald si-a cerut scuze de la cei care ii tineau calea.  Avea o noua misiune.

Cand a ajuns la spital, gandul sau deja imbratisase de mult copilul, caci nu era slujba in care sa nu se roage pentru copil.

Amintirea preotului pleca in urma: Il cunostea de la cateva luni, de cand il botezase. Cand a inceput sa mearga, al aducea bunicuta din cand in cand pe la biserica. Apoi, cand a inceput sa se tina bine pe picioruse, isi dorea chiar el sa vina la biserica. Ii placea sa stea cat mai aproape de altar si se simtea atat de mandru cand uneori,  in timpul slujbei, parintele preot il mangaia pe crestet. Il simtea asa.. ca un prieten.

Pasii l-au adus in fata salonului unde era internat micutul. Fusese de atat de multe ori la patul copilului, ca stia drumul si cu ochii inchisi.

Deschise usor usa si pasi in salon. Copilul parea ca  doarme. Il privi cu nemarginita iubire. Cat de mult isi dorea ca puiul de om sa se faca bine. Cate nopti a stat treaz si s-a rugat pentru vindecarea acestuia si-a tuturor copiilor bolnavi…

Bolnaviorul i-a simtit gandul si a deschis ochii. In ei se citea bucurie si durere in acelasi timp.

Parintele preot il mangaie pe funte si se apleaca dupa biblie. O deschide si cu voce duioasa incepe sa se roage. Copilul suspina si inchide ochii.

Parintele frunzareste cartea cautand o anume pagina.

Dintre file tocmai se desprinde fulgul din aripa. Pluteste usor deasupra patului, iar copilul deschide privirea si-l vede. Si parca brusc, pentru el timpul se opreste. Il priveste cum zboara incet, foarte incet, deasupra sa. Parca intreaga lui fiinta se legase de acel fulg. Isi aminti de vis si resimti starea de impacare pe care o traise atunci… si fulgul dansa…dansa, iar vocea calda a preotului ii umplea sufletul.

Copilul deschise palma. Fulgul, baletand usor i se aseza intre degete.

Parinte preot tocmai a terminat o rugaciune. Se apleca spre copil, lua mana care tinea fulgul,

Unii cele trei degete si plimba  prin aer mana copilului, facand cu ea semnul crucii.

Cand degetele unite au atins ca o mangaiere umarul stang, fulgul se desprinse dintre degete si i se aseza pe piept.

Este exact ca in vis” sopti copilul.

Si starea de bine care o retrai, ii curata parca trupul. In adancul sufletului auzi o muzica divina. Respira usurat. „D-zeu mi-a ascultat rugaciunile. Mi-a trimis un inger” si pentru prima data de cand era bolnav a stiut ca se va face bine.

Lunile au trecut rapid. Analizele medicale aratau ca starea baiatului este tot buna.

Intr-o zi frumoasa de primavara, a parasit spitalul.

In a doua zi de la  externare a scris o poveste care se numea : „Sa fii atins de o aripa de inger”.

Si anii au trecut, iar copilul a ales drumul spiritual. S-a facut preot si de cate ori are ocazia le marturiseste oamenilor ca prin credinta si iubire oricine se poate vindeca… si nu-i este niciodata jena, a se da exemplu.

17 Responses la “Vindecarea”

  1. Anisoara Pintilie spune:

    ma bucur nespus ca am reusit sa va citesc povestea minunata de viata.Multumesc Sfintei Treimi,Maicii Domnului si tuturor celor din Imparatia Cerurilor ca au facut posibil sa va citesc povestea si sa realizez cit de mult ne iubeste DUMNEZEU.

  2. niculina ghergheli spune:

    printre lacrimi, incerc sa va scriu. eu sunt o femeie simpla si ramanad singura am invatat cate ceva din tehnologia aceasta a calculatorului. este ceva mai greu pt mine, pt ca am varsta un pic mai depasita, dar si pt asta multumesc lui Dzeu. acum tot cautand de citit v-am gasit, si m-a impresionat mult poate chiar povestea in sine, dar vazuta prin viziunea mea. imi privesc viata in fiecare dimineata ca o minune ca Dzeu imi da inca o zi cu soare cu lumina si cu sanatate. am fost bolnava mult dar asa mi-am adus aminte ca L-am cunoscut candva, dar valurile vietii m-au indepartat. dupa multe suferinte acum multumesc pt toate si ma rog pt mantuire si sanatate, iar celelalte lucruri rele din viata care mi s-au intamplat, le las in voia lui Dzeu. doar prin rugaciune si biserica am capatat linistea pe care trebuia sa o am la cei 51 ani ai mei. asa ca citesc tot ce gasesc legat de Dzeu si biserica si tot ceea ce cred ca ma zideste si ma intareste sufleteste. pace si binecuvantare.

  3. ana elena spune:

    Doamne,ce frumos!
    sufletul meu este atins de mesajul profund al povestii si ochii mei s-au umplut de prea plinul sufletului..
    ce bine ca sunteti!

  4. Cristina Safta spune:

    Impresionanta povestire si plina de adevaruri! Felicitari!

  5. Gabriel spune:

    In ultimele zile am avut fel si fel de deceptii. Oamenii in care credeam se parea ca m-au parasit. Cautam ceva sa ma regasesc, sa ma impac, sa-mi ostoiesc gandul si trupul si sufletul.
    Imi faceam remuscari ca am fost prea bun de fraier, ca nimeni nu merita efortul si munca mea…
    Am primit insa cateva povesti semnate cu numele dvs… aproape ca am plans citindu-le. Ceva in fiinta mea se elibera…se impaca.
    Am inteles ca-n mare parte eu am fost cel care a gresit… eu nu am inteles, eu nu am acceptat. Nu-mi mai fac vina mie si nici altora, incerc sa trec peste toate, incerc sa zbor in adancul fiintei mele…iar citind povestile dvs… mi se pare atat de simplu, de normal si de minunat sa cant in mine! MULTUMESC!

  6. mica spune:

    Frumoasa si emotionanta poveste, a-ti reusit sa-mi dea lacrimile si parca am fost eu atinsa de un fulg miracol.Multumesc pt. tot.

  7. ileana spune:

    Interesanta si emotionanta povestea ! E adevarat ca ingerii ne vegheaza dar de multe ori nu suntem noi constienti de acest lucru.Si eu am simtit atingerea ingerilor de multe ori in viata ….Multumesc pentru articol !

  8. oci spune:

    chiar faptul ca poti citi asta este un dar de iubire de la DUMNEZEU,PT.CA ITI ADUCE AMINTE CA E MEREU CU NOI SI NE IUBESTE NECONDITIONAT

  9. Nineta P. spune:

    Si lacrimile sunt cuvinte dupa o astfel de lectură.
    Doamne, indrumă-ne pașii pe cărările Tale!Luminează-ne mințile și dă pace sufletelor noastre! Amin.

  10. laura spune:

    Minunata poveste! Stiu ca se poate! Ne-ai facut prin ea un mare dar. Multumim.

  11. Mariana spune:

    Ce frumos…Multumesc pentru darurile de cuvinte de care avem cu fiecare mare nevoie! Aproape ca-mi tineam respiratia ca sa aflu sfarsitul povestii.. Am citit povestea aceasta mai de mult, dar bucuria pe care am trait-o, descoperind-o, o traiesc si acum in sufletul meu. Doamne, cum ar fi viata noastra daca in fiecare seara am asculta o poveste, spuse cu o voce ca a dvs…? Dar atat de greu ne lasam condusi de suflet…Ce usor ar fi sa ne lasam condusi de ingeri…

  12. Mari spune:

    Doamne, am plans citind-o. Rog faceti cd-uri audio. E nevoie de acest gen de povesti pentru suflete

  13. Celesta spune:

    Multumesc, Geta, pt aceasta poveste…traiesc si eu ceva asemanator in aceste zile…trebuie sa inteleg ca dincolo de suferinta data de boala cuiva pe care il iubesti exista iubirea LUI care nu poate faca ceva rau fapturilor Sale…ca dincolo de ceea ce noi gandim a fi o nenorocire exista un plan care ne depaseste intelegerea noastra…si dincolo de asta exista miracole…sa dea Domnul sa ii dea vindecarea trupului si sufletului sau…si ca in povestea ta, sa treaca un inger cu aripa sa peste el…

    • Geta Heimerl spune:

      Celesta,
      Ma bucur ca povestea aceasta ti-a daruit sperante… Sper sa se faca bine si daca credem cu putere, chiar asa se va intampla, tu stii asta. Sufletul meu este alaturi de tine.

  14. Bogdan spune:

    Minunata poveste! Cred ca am invatat ceva important azi.

  15. marinela gligor spune:

    Minunat,simt cum îmi trec fiori.

Lasă un răspuns