Comentarii la: Despre mine

de: Angela

Angela — Sun, 18 Apr 2010 08:46:01 +0000

Stimata doamna,
V-am vazut nu de mult la o casa de copii din Bucuresti.
Nu-mi vine sa cred ce impresie deosebita mi-ati facut. Sunt studenta si ajut din cand in cand diferite centre, in educatia copiilor. Pt mine ati devenit un exemplu. Ma bucur ca exista oameni ca dvs care cu iubire si rabdare daruiesc din timpul lor important, oameni pentru care un suflet de copil, este una dintre cele mai mari valori ale lumii. Mi-as dori ca lumea sa stie ce puteti face, cata bucurie si impacare reusiti sa daruiti in timp ce spuneti povesti. Pt multi, a asculta o poveste este ceva ce ” a apus” apartinand unui alt timp, trecut.
Mi-as dori ca adultii, parintii si bunicii sa va intalneasca, sa va asculte harul pe care eu cred ca numai Dumnezeu il poate da unora dintre noi. M-ati uimit cu usurinta prin care treceti, prin cuvant, de la un copil la un “om mare”… Marturisesc ca pe moment m-am lasat dusa de vocea calda care pur si simplu se daruia …intelesurile unora dintre povesti le-am prins mai tarziu si chiar mi-au dat de gandit ce fac cu viata mea, incotro sa o apuc dupa ce termin facultatea…sunt atat de multe de discutat pe baza acelor intelesuri. Sunt o mare iubitoare si cititoare de povesti, dar genul dvs. inca nu l-am intalnit. povestile dvs pur si simplu lucreaza in sufletele celor care va asculta, fie ca sunt copii, adolescenti , parinti sau bunici. Nu stiu cati oameni din lume, cati creatori de povesti au reusit asa ceva. Eu simt ca sunteti o valoare deosebita pt noi. Am discutat si ce ceilalti colegi care m-au insotit atunci. Toti au fost impresionati de felul in care ati spus povesti, de sensurile deosebite, atat de reale si puterea de a descoperi alte carari pe care sa pornesti…de posibilitatile deschise de a-ti cunoaste propriul sine, de a-ti dori ca daruiesti mai mult, fara temeri sau oboseala… Uneori este atat de simplu sa ne aducem linistea in suflet, iar o poveste o poate face. Ce mult mi-as dori ca cei care au “puterea” de a aduce in “fata lumii” diferite pesonalitati sa va descopere, sa va promoveze. Cati copii ar dormi mai impacati, cati parinti si-ar gasi echilibrul… Au trecut cateva saptamani de cand v-am ascultat si starea aceea de bine, traita, inca se simte, uneori pot spune ca da roade. Ce minunat ar fi sa creasca din mine un copac cu flori ale bucuriei si iubirii, ale pacii interioare. Ce fructe pline de seva sperantei ar fi. Asa gandesc acum, in timp ce-mi amintesc povestile dvs… si cati oameni ar putea deveni copaci in care sa rodesca speranta!
Am sa va sun sa-mi spuneti de unde pot lua cd-uri cu aceste povesti care pt mine au devenit un umar pe care ma pot sprijini!
Stiu ca nu am sa va uit mult timp sau poate niciodata. Expresia “va multumesc” mi se pare atat de saraca pt tot ce a insemnat pt mine intalnirea cu dvs.
Ce pot sa va doresc? Sa aduceti cat mai multe povesti pe lume si sa aveti posibilitatea de-a le spune la cat mai multi oameni. Am inteles ca ele sunt traduse in mai multe limbi si, cine stie, dand voi ajunge eu bunica, ma voi mandri in fata nepoteilor mei, dupa ce am sa le citesc povesti scrise de dvs, ca v-am cunoscut!
Mi-as dori sa ascult povestile dvs la radio. Ar fi f bine venite acolo!
Am sa va sun. Va multumesc pt tot…in primul rand pentru ca ati reusit sa-l readuceti pe Dumnezeu in inima mea. Oare cate povesti reusesc sa faca asa ceva…

de: Daniela

Daniela — Thu, 15 Apr 2010 09:00:32 +0000

Buna ziua,

Am redescporti povestile!. Ani de zile m-am lasat dusa de curentul vietii: copii, sot, parinti, servici…oricum, alergatura, griji, nemultumiri pe care trebuia sa le duc pe picioare. Daca cineva mi-ar fi spus sa citesc o poveste as fi ras si poate l-as fi apostrofat: “Ce, de asta am eu timp…n-am altceva mai bun de facut?
Dar anii au trecut. m-am inbolnavit, parintii au plecat dintre noi…Intr-o zi am descoperit cat de singura sunt.
Ma simteam neinplinita, neinteleasa… credeam ca nu mai merita sa traiesc, ca nimeni nu are nevoie de mine.
In toamna anului trecut fata mea a primit un cd cu povesti. L-am vazut pe noptiera ei si mi-am spus: “la varsta ei sa asculte asa ceva” …ea avea in fata examene , nu era timpm de povesti! Numai ca intr-o zi intrand in camera ei cant ea tocmai iesise, vocea care o auzeam m-a facut sa ma opresc in camera si sa ascult. Nu stiu cum a trecut timpul… Am simtit o stare de bine, o usurare, parca coloana vertebrala imi era mai dreapta si inima mai usoara. Am pus de la capat CD-ul sa pot prinde intelesul fiecarei povesti. De atunci, am inceput sa “ma vad”. Am descoperit ca am ce oferi si ca sunt persoane care au nevoie de plinul din mine. Imi zambesc tot mai des si uneori chiar scriu si eu. Nu povesti, ci doruri ale sufletului meu…
Stiu ca fiecare om are nevoie de recompensa pt ceea ce face, chiar daca ea se numeste pur si simplu “recunostinta”.
Acesta este mesajul meu: recunostinta. Vocea dvs. de pe CD, cu starea de iubire pe care mi-ati indus-o, mi-ati dat puterea sau poate sansa de a vedea dincolo de nemultumirile mele. Am inceput sa ma rog din nou, cu speranta, cu credinta, fara asteptari.
La ce sunt bune povestile? Acum am un raspuns. Unele povesti te pot aduce la viata… si daca stau sa ma gandesc, in multe cazuri poate fi singurul “instrument” cu aceasta forta uriasa!.

de: Alina

Alina — Tue, 06 Apr 2010 10:22:53 +0000

Buna ziua,

In ultimul timp am trecut prin probleme care la prima vedere mi se pareau de netrecut. Am avut probleme cu serviciul, cu sotul… dar cele de sanatate erau cele mai grele pentru ca-mi era mai tot timpul rau.
Pentru problemele mele am dat vina pe cei din jur… numai eu nu eram de vina (normal?!)
V-am vazut intr-o emisiune la TV. Subiectele abordate de dvs mi se pareau deosebit de importante pentru mine… M-ati facut sa privesc in mine si sa accept. Ati vorbit despre iertare, am reusit in cateva saptamani sa iert.
Nu mai stiam exact cum va numiti, imi doream mult sa va gasesc…intr-o zi cineva mi-a facut cadou o poveste scrisa de dvs. si acolo am gasit datele dvs de contact.
Povestea aceea imi venea ca o manusa pe suflet. Am descoperit siteul acesta cu povesti si ma bucur.
Am achizitionat CD-ul cu povesti spirituale, citite pe muzica marelui Gheorghe Iovu. Cand le-am ascultat prima data, eram in drum spre Sibiu. Am simtit ca o binecuvantare acele povesti. Intelesurile lor mi-a curatat sufletul – mi-au dat forta sa inteleg, sa-mi doresc sa iert, sa invat sa aleg.
Copil meu a invatat cateva dintre acele povesti pe de rost…nici nu stiu cum a reusit, dar ma bucura ca le spune prietenilor lul.
Noi oamenii, cautam valoarea in fel si fel de lucruri minore.
Ma bucur ca v-am descoperit. Va multumesc ca prin ceea ce scrieti puneti in valoare sufletul.
Poate candva voi scrie si eu. Dar pana atunci va trebui sa ma descoper si sa-mi ascult melodia sufletului… asa cum extraordinar ati explicat dvs la Tv.
Va doresc putere de munca. Va doresc sa scrieti multe, multe povesti ca prin ele sa ajutati cat mai multi oameni sa se descopere, sa se aprecieze, sa se iubeasca… viata trece atat de repede!

de: Povesti pentru copii : Teleobiectiv

Povesti pentru copii : Teleobiectiv — Tue, 24 Nov 2009 18:02:19 +0000

[...] scrie povesti pentru copii, scrie cu un talent extraordinar si astazi pentru a doua oara de cind ne cunoastem a adus cu ea [...]

de: Anisoara Pintilie

Anisoara Pintilie — Sun, 22 Nov 2009 20:14:59 +0000

Doamna draga sufletului meu,va rog din suflet daca aveti cum sa ma ajutati sa scriu si eu povesti asemenea celor care le editati pentru ca eu lucrez in Directia de protectie a copilului din Galati si nu va inchipuiti cat de mult au nevoie copii din centre care sunt fara parinti de asemenea povesti.De multe ori le spuneam eu povesti care le citisem despre ingeri si despre Dumnezeu si cat de mult se luminau si se inveseleau,chiar ajungeau sa nu se culce pana nu le spuneam o poveste.Am avut deosebita placere sa va ascult una din frumoasele povesti la teatrul dramatic,poate ma mai retineti ,eram cu piciorul in ghips.Va doresc sa va ajute Bunul DUMNZEU sa luminati cat mai multe suflete,sa le aduceti pacea si armonia de care atat de mult le lipseste si sa le amintiti ca Dumnezeu exista si cat de mult ne iubeste.

de: Marian

Marian — Thu, 12 Nov 2009 11:04:05 +0000

Buna tuturor,
O cunosc de mult timp pe Geta. Stiu iubirea ei fata de copii si batrani. Eu personal, o admir pentru puterea ei deosebita in a darui ce are ea mai frumos: povestile. Ii cunosc efortul, stiind ca este prinsa in f multe… Am vazut-o cu cata bucurie creaza povesti impreuna cu cei mici…si nu de putine ori ma gandeam ca mi-as dori sa fiu ca ea, un om care stie sa aduca alinare si bucurie.
Geta, iti doresc sa-ti implinesti proiectele si poate postezi si poze din intalnirile tale cu batranii de la azile si din spitale, cu cei handicapati… Ar putea fi un exemplu si pentru altii in a face acelasi lucru. Cei bolnavi au mare nevoie de cuvinte calde si de incurajari.
Stiu ca prin povesti esti un Suflet in slujba OMULUI. Sper ca si acesta (Omul sau oamenii, spune cum doresti)sa-ti raspunda pe masura, pentru ca toti avem nevoie de recunostinta si iubire.
Posteaza si povestea “Omul, Inger pazitor” ca cei care o vor citi sa inteleaga ca: in fata recunostintei, omul se poate simti inger. Mie mi s-a parut fascinanta metafora ei. Cred ca nu exista om care din cand in cand, sa nu-si doreasca a fi inger… dar citind povestea vor intelege si ce trebuie sa faca…
La cat mai multe povesti!

de: Vicky

Vicky — Wed, 21 Oct 2009 12:53:34 +0000

Am trait printre povesti. Cand eram suparata, deschideam o carte de povesti, cand ma plictiseam, la fel. De multe ori am daruit intelesurile lor prietenilor si am stiut ca la acel moment i-am ajutat. Povestea poate fi ca o rasuflare in viata nostra. Ea poate cuprinde bucurie, iubire si inteles … ea e singura care poate transforma, in sufletul nostru, cuvintele intr-o stare minunata, magica.
Am ascultat “pe viu” povestile doamnei Geta. Am fost fascinata de modul in care poate spune povesti copiilor, ca apoi sa treaca la o poveste cu inteles deosebit de inalt, pentru adulti.
Fiecare intalnire cu povestile dansei sunt, in mintea si-n inima mea, de neuitat. Dupa ce plecam de la intalniri – acolo unde ascultam povestile scrise si rostite de dansa -, mult timp ma simteam mai bine…as putea spune ca ma credeam mai tanara…pentru ca-n momentul in care asculti povestile d-nei Geta, parca “pleci” intr-un loc unde te simti linistit si impacat… o stare care de multe ori m-a ajutat sa relationez mai bine si sa am mai multa incredere in mine.
Ne putem ajuta atat de usor… Povestile pot fi un “medicament”, dar fara efecte secundare…
Ce sa mai spun? Poate si pentru ca am ascutat Cd-urile d-nei, pe muzica inegalabilului Gheorghe Iovu, pot afirma ca genul de povesti pe care-l promoveaza poate fi o mare binecuvantare pentru multi dintre noi. Si nu astern cuvinte fara de acoperire. Cititi-le, ascultati-le si apoi lasati-va sufletul sa cante.