Am redescporti povestile!. Ani de zile m-am lasat dusa de curentul vietii: copii, sot, parinti, servici…oricum, alergatura, griji, nemultumiri pe care trebuia sa le duc pe picioare. Daca cineva mi-ar fi spus sa citesc o poveste as fi ras si poate l-as fi apostrofat: “Ce, de asta am eu timp…n-am altceva mai bun de facut?
Dar anii au trecut. m-am inbolnavit, parintii au plecat dintre noi…Intr-o zi am descoperit cat de singura sunt.
Ma simteam neinplinita, neinteleasa… credeam ca nu mai merita sa traiesc, ca nimeni nu are nevoie de mine.
In toamna anului trecut fata mea a primit un cd cu povesti. L-am vazut pe noptiera ei si mi-am spus: “la varsta ei sa asculte asa ceva” …ea avea in fata examene , nu era timpm de povesti! Numai ca intr-o zi intrand in camera ei cant ea tocmai iesise, vocea care o auzeam m-a facut sa ma opresc in camera si sa ascult. Nu stiu cum a trecut timpul… Am simtit o stare de bine, o usurare, parca coloana vertebrala imi era mai dreapta si inima mai usoara. Am pus de la capat CD-ul sa pot prinde intelesul fiecarei povesti. De atunci, am inceput sa “ma vad”. Am descoperit ca am ce oferi si ca sunt persoane care au nevoie de plinul din mine. Imi zambesc tot mai des si uneori chiar scriu si eu. Nu povesti, ci doruri ale sufletului meu…
Stiu ca fiecare om are nevoie de recompensa pt ceea ce face, chiar daca ea se numeste pur si simplu “recunostinta”.
Acesta este mesajul meu: recunostinta. Vocea dvs. de pe CD, cu starea de iubire pe care mi-ati indus-o, mi-ati dat puterea sau poate sansa de a vedea dincolo de nemultumirile mele. Am inceput sa ma rog din nou, cu speranta, cu credinta, fara asteptari.
La ce sunt bune povestile? Acum am un raspuns. Unele povesti te pot aduce la viata… si daca stau sa ma gandesc, in multe cazuri poate fi singurul “instrument” cu aceasta forta uriasa!.

In ultimul timp am trecut prin probleme care la prima vedere mi se pareau de netrecut. Am avut probleme cu serviciul, cu sotul… dar cele de sanatate erau cele mai grele pentru ca-mi era mai tot timpul rau.
Pentru problemele mele am dat vina pe cei din jur… numai eu nu eram de vina (normal?!)
V-am vazut intr-o emisiune la TV. Subiectele abordate de dvs mi se pareau deosebit de importante pentru mine… M-ati facut sa privesc in mine si sa accept. Ati vorbit despre iertare, am reusit in cateva saptamani sa iert.
Nu mai stiam exact cum va numiti, imi doream mult sa va gasesc…intr-o zi cineva mi-a facut cadou o poveste scrisa de dvs. si acolo am gasit datele dvs de contact.
Povestea aceea imi venea ca o manusa pe suflet. Am descoperit siteul acesta cu povesti si ma bucur.
Am achizitionat CD-ul cu povesti spirituale, citite pe muzica marelui Gheorghe Iovu. Cand le-am ascultat prima data, eram in drum spre Sibiu. Am simtit ca o binecuvantare acele povesti. Intelesurile lor mi-a curatat sufletul – mi-au dat forta sa inteleg, sa-mi doresc sa iert, sa invat sa aleg.
Copil meu a invatat cateva dintre acele povesti pe de rost…nici nu stiu cum a reusit, dar ma bucura ca le spune prietenilor lul.
Noi oamenii, cautam valoarea in fel si fel de lucruri minore.
Ma bucur ca v-am descoperit. Va multumesc ca prin ceea ce scrieti puneti in valoare sufletul.
Poate candva voi scrie si eu. Dar pana atunci va trebui sa ma descoper si sa-mi ascult melodia sufletului… asa cum extraordinar ati explicat dvs la Tv.
Va doresc putere de munca. Va doresc sa scrieti multe, multe povesti ca prin ele sa ajutati cat mai multi oameni sa se descopere, sa se aprecieze, sa se iubeasca… viata trece atat de repede!

Inspiratie divina si talcuire inteleapta!

Cu multa bucurie in suflet,
Iunia